Catalina Buzoianu, unul dintre cei mai importanți regizori de teatru din România, un admirabil pedagog care și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990, decan al secției de teatru din cadrul UNATC din București.
Are peste o sută de piese montate la noi și în străinătate, ar fi
putut să-și facă meseria în orice țară ar fi dorit, oricare institut de
teatru de aiurea ar fi fost onorat să o aibă pe Cătălina Buzoianu pe
lista regizorilor, dar s-a întors mereu și mereu acasă, legată parcă de
România de aceeași tainică magie care îl întărea și-l lega pe anticul
Anteu de binefăcătorul pământ.
A montat nu numai în teatre mari, instituționalizate, ci și pe străzi
ori în piețe. A avut proiecte originale și-a făcut „Don Quijote” chiar
în provincia La Mancha, la Alcazar de San Juan (unul dintre locurile
unde se presupune că s-a născut Cervantes), la Toboso, la statuia lui
Don Quijote și a Dulcineei, alături de biserica din localitate.
Cu „Romeo și Julieta”, montat la Institutul de Teatru, a mers în
Anglia și a luat un premiu. Pentru spectacolele după Pirandello a
obținut un premiu important în Arigeto, în Sicilia, acolo unde s-a
născut dramaturgul, iar cu „Cântarea cântărilor”, versiunea rock,
montată în Franța, a mers în Corsica.
S-a născut la 13 aprilie 1938, în Brăila, și-a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, în 1969.
După absolvire, a fost repatizată la Teatrul Național „Vasile
Alecsandri” din Iași, apoi a fost regizor la Teatrul Tineretului din
Piatra Neamț, până în anul 1973.
A venit în București ca prim-regizor permanent (între 1979-1985) la
Teatrul Mic, apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra, din 1985, până
la pensionare, în 2006.
Pe lângă activitatea regizorală a fost și un eminent pedagog al
școlii românești de teatru, drept pentru care i s-a conferit titlul de
Doctor Honoris Causa, în 2013.
După o bogată activitate, considerând că și-a făcut pe deplin
datoria, că a slujit cu tot sufletul mai bine de patru decenii teatrul
românesc, că și-a învățat studenții cam tot ce se putea învăța în
această meserie, Cătălina Buzoianu s-a retras din viața teatrală.
În urma sa rămân însă vii în conștiința spectatorilor marile
spectacole. „Maestrul și Margareta”, „Pescărușul”, „Levantul”, „Patul
lui Procust”, „Turandot”, etc.